La reţelele wireless prin frecvenţe radio(RF) distingem 3 tipuri:
- WPAN (Bluetooth, 802.15)
- WLAN (WiFi, RF net, 802.11)
- GPRS/UMTS
Bluetooth aparţine de reţelele PAN, face posibil transferul datelor wireless pe o rază de acţiune restrânsă, înlocuind cablul. Raza maximă de transfer este de 10 m, iar viteza tranferului este 1 Mbps la o frecvenţă de 2,4 GHz.
UMTS este o reţea bazată pe reţelele de telefonie mobilă de a treia generaţie destinată transferului de date cu mare viteză (max. 2 Mbps). Pentru utilizare este nevoie de aparatură compatibilă cu acesta (telefon, PDA).
Un sistem wireless se compune din următoarele:
- Terminal portabil cu frecvenţe radio
- Puncte de acces radio (Access Point), antene
- Unitate de control reţea (opţional Wireless switch)
Standarde
| Standard | Frecvenţă |
Viteză maximă |
| 802.11b | 2,4 GHz | 11 Mbps |
| 802.11g | 2,4 GHz | 54 Mbps |
| 802.11a |
5 GHz |
54 Mbps |
| 802.11n | 2.4 GHz | 540 Mbps |
|
802.16e WiMax |
2-14 GHz | 70 Mbps, 2 km |
Standardizarea WiMaX şi 802.11n-ului sunt încă în curs, dar acestea vor fi reţelele de mare viteză ale viitorului. În prezent cel mai răspândit standard este 802.11a/g. Standardul 802.11a/g este invers conpatibil cu 802.11b, aşadar aparatele noastre vor putea funcţiona pe acest standard, doar la o viteză de transfer maximă de 11 Mbps, doar că nu vor putea utiliza transferul maxim de 54 Mbps pe un singur canal.
Terminalele fac legatura dintre utilizatori şi reţeaua wireless. Sarcina lor este de adunarea şi înaintarea informaţiile spre reţea precum şi prezentarea datelor, instrucţiunilor primte.
Terminalele portabile prin RF comunică între ele (prin reţele ad-hoc sau peer-to-peer), respectiv prin infrastructură wireless (prin Access point-uri).
Access Point-urile (puncte de acces prin frecvenţe radio, AP) constă dintr-o unitate emisie/recepţie radio, o antenă şi o unitate de comandă. Cu ajutorul AP-urilor se realizează acoperirea radio, realizând o punte între reţelele wireless şi cea prin cablu.
Capacitatea aparatelor care utilizează standardul 802.11 este de 100 mW. Acoperirea radio depinde de numarul Access point-urilor instalate. Iar distanţa de transfer depinde de tipul şi poziţionarea antenelor, câteodată este importantă şi vizibilitatea directă între antene.
Dacă unitatea de comandă nu se află în Access Point ci este centralizat într-un switch de reţea, atunci putem vorbi despre un switch wireless şi Access Point-uri. Avantajul acestei tehnici este controlul, managementul dintr-un singur loc al antenelor, totodată reprezintă o securitate extinsă. În cazul dorinţei de utilizare a unui număr mai mare de AP-uri trebuie luat în considerare posibilitatea utilizării switch-ului, deoarece deja la utilizarea a aproximativ 8 bucăţi de AP-uri investiţia necesară este mai mică.

În legatură cu reţelele wireless este important de amintit tema securităţii. Prin reţea se pot transmite date importante, pe care nu dorim ca pesoane străine, neautorizate să le acceseze. În acest scop exista aceste tehnici:
- Autentificare WPA (WiFi Protected Access)
- Autentificare server RADIUS
- Cheie cod prin WEP şi WPA PSK (Pre-Shared Key)
- Protocol de codare, encriptare TKIP (temporary key integrity protocol)

WPA este alcătuit din trei componente: Autentificare, Encriptare şi Validare date. Encriptarea(TKIP) şi validarea (MIC - Message Integrity Check) sunt date, dar cheia cod o putem alege (WPA PSK sau WPA-802.1x WEP).
Privit din punct de vedere al autentificării este alcătuit din 3 elemete: client-ul care doreşte să acceseze reţeaua, autentificator şi un server de autentificare. Aici clientul este defapt software-ul din terminalul portabil, care face accesul prin autentificare la reţeaua wireless. Rolul autentificatorului este luat de Access Point-uri, scopul lor fiind de a asigura un portal de comunicare de la client la serverul de autentificare şi invers. Serverul de autentificare (de tip RADIUS) are datoria de a verifica dacă clientul are drept de acces la reţea.
PSK este folosit de preferinţă în birouri (SoHo - small office home office) unde pe de o parte securitatea foarte mare nu este necesară ca şi în cazul industriei, iar pe de altă parte este mai uşor de implementat. PSK presupune doar două componente de reţea: autentificator şi client care doreşte să acceseze reţeaua. Cum aici nu avem server de autentificare Access Point-urile fac verificarea cheii cod şi acordarea accesului în reţea a clientului.


















